Trebuie să ştim că, uleiurile esenţiale, se oxidează [1], [2], [3], [4], [5], [6]. Din acest motiv, pastrarea uleiurilor esentiale în mod corect este foarte importantă. Şi în cazul lor, apare fenomenul întâlnit la uleiurile vegetale sau la grăsimile animale nesaturate, care la cele din urmă se numeşte râncezire.
Dacă consumul de ulei râncezit nu se recomandă fiind unul toxic, la fel, uleiul esenţial oxidat, pe lângă faptul că îşi pierde din calităţile terapeutice (ex. lemongrass-ul oxidat pierde calitatea antibacteriană), poate duce la efecte adverse, provocând în general sensibilizări şi alergii [1], [3], [4], [6]. Cazurile de alergii la uleiul esenţial de lavandă se leagă de exemplu de linalolul oxidat din compoziţia sa.
Despre oxidare…
Oxidarea este un fenomen care nu apare imediat, ci în timp [4], la unele uleiuri mai repede, la altele mai târziu. Practic, o puteţi detecta dacă la deşurubarea capacului, gâtul sticluţei este lipicioasă sau uleiul esenţial nu mai are mirosul de data trecută, a devenit unul mai greu. Ştiinţific acesta se determină prin măsurarea valorii peroxidului din compoziţie.
Factorii care grăbesc apariţia acestui fenomen chimic este prezenţa oxigenului, a căldurii şi a luminii. [3], [4], [6]
Prin urmare, păstrarea uleiurilor esențiale în condiţii optime, este crucială pentru prelungirea vieţii acestora.
Despre păstrare…
Prin urmare, păstrarea uleiurilor esențiale în mod corect, este foarte importantă. Astfel, chiar dacă nu putem opri, măcar putem încetini procesul, pentru a beneficia cât mai mult timp de efetele lor curative. Pentru oxidare, ceasul ticăie din momentul deschiderii sticluţei.
Producătorii experimentaţi ştiu cum să păstreze uleiurile esenţiale înainte de livrare. La Lavandair, uleiurile esenţiale dar şi apa florală, până la livrare, sunt păstrate – la întuneric şi răcoare – în frigidere dedicate.
Aşadar, ce avem de făcut ca utilizatori, să păstrăm calităţile terapeutice ale uleiurilor esenţiale cât mai mult timp?
- Trebuie să păstrăm uleiurile esenţiale în sticluţe (de sticlă, nu plastic, uleiurile esenţiale dizolvă plasticul) de culoare brun închis, care filtrează lumina, în plus le ţinem în cutii sau la întuneric
- Nu lăsăm sticluţa fără dop, deschisă sau cu dopul nestrâns suficient, şi nicidecum la soare şi la lumină
- Dacă ne-am procurat ulei esenţial la ambalaj mai mare, pe măsură ce acesta se consumă, îl mutăm într-o sticluţă mai mică (ca să lăsăm loc cât mai puţin pentru aer şi implicit oxigen) [6]
- Păstrăm uleiurile esenţiale în loc cât mai răcoros, sub 15 ̊C, preferabil la 4-6 ̊C , la frigider [3](recomandăm să le introduceţi într-o pungă închisă etanş, altfel riscaţi să aveţi parte de alimente cu gust şi miros de uleiuri esenţiale. Aţi gustat deja şuncă cu gust de mentă? Noi da 🙂 ). Unele uleiuri esenţiale în urma păstrării la frigider devin vâscoase, greu de picurat, pănă nu se încălzesc din nou
- După deschidere, le transportăm în genţi frigorifice, alături de pachete de gheaţă
- În cazul în care dorim să realizăm amestecuri din mai multe uleiuri, chiar cu uleiuri vegetale şi dorim să le folosim pe un timp mai îndelungat (mai mult de o săptămână), este necesară adăugarea unui antioxidant
Dacă până acum nu aţi procedat conform cu cele de mai sus, nu este târziu să începeţi chiar acum
Care sunt uleiurile esenţiale la care trebuie să acordăm atenţie mai mare?
În primul rând trebuie să fim atenţi cu uleiurile esenţiale bogate în monoterpene cum sunt cele de citrice (lamâia, portocala, grapefruit, mandarina, dar şi melissa şi lemongrass).
Limonenul, citralul şi citronellalul din acestea oxidează cel mai repede. Aceasta este şi explicaţia pentru care termenul de valabilitate a acestora, în condiţii bune de păstrare, este de doar cca 1-2 ani.
Studiul Sawamura et al 2004, a arătat că, conţinutul de monoterpene din uleiul esenţial de lămâie a scăzut de la 97,1% la 30,7% în 12 luni atunci când pastrarea uleiul esential s-a făcut la 25 ̊C şi a fost ţinut fără capac 3 minute/zi. Dacă s-a păstrat la 5 ̊C, şi a fost ţinut fără capac doar 3 minute/lună, s-a înregistrat doar o degradare minimă[1], [5].
Termenul de valabilitate al uleiurilor esenţiale este deci determinat de oxidare.
Care sunt uleiurile esenţiale mai puţin sensibile?
Uleiurile esenţiale, în general cu volatilitate medie, cum este lavanda, eucalyptul, chiparosul, tămâia, palmarosa, geraniul, arborele de ceai, rozmarinul, bradul şi pinul respectiv ylang-ylang-ul au termen de valabilitate de 2-3 ani, iar menta, oregano, cimbrul, scorţişoara au termenul de valabilitate de 3-4 ani.
Uleiurile esenţiale cu volatilitate joasă, cum sunt paciuli, vetiver şi lemnul de santal, oxidează cel mai greu, termenul lor de valabilitate fiind de 5-8 ani.
Ce facem cu uleiurile esenţiale oxidate?
Uleiurile esenţiale oxidate nu trebuiesc neapărat aruncate, chiar dacă nu le mai aplicăm pe piele sau nu le mai inhalăm. Ele pot fi utilizate de exemplu, ca repelente de insecte la exterior sau pot fi folosite în maşina de spălat, la clătire, în locul balsamului de rufe.
Aşadar, uleiurile esenţiale fiind preţioase, aveţi grijă de ele, să vă poată ajuta la bine şi la nevoie.
Şi nu uitaţi, ele sunt arome pentru trup şi suflet!
Referinţe:
[1] R. Tisserand, R. Young – Essential Oil Safety, Ed. 2 – pg. 10-12
[2] https://www.newdirections.com.au/articles/article.php?aid=127
[3] https://tisserandinstitute.org/learn-more/oxidized/
[4] https://tisserandinstitute.org/learn-more/keep-essential-oils-cool/
[5] https://blog.planttherapy.com/blog/2014/05/28/do-essential-oils-expire/
Dacă ți-a plăcut acest articol, împarte-l cu prietenii tăi pasionați de aromaterapie
Trebuie să ştim că, uleiurile esenţiale, se oxidează [1], [2], [3], [4], [5], [6]. Din acest motiv, pastrarea uleiurilor esentiale în mod corect este foarte importantă. Şi în cazul lor, apare fenomenul întâlnit la uleiurile vegetale sau la grăsimile animale nesaturate, care la cele din urmă se numeşte râncezire.
Dacă consumul de ulei râncezit nu se recomandă fiind unul toxic, la fel, uleiul esenţial oxidat, pe lângă faptul că îşi pierde din calităţile terapeutice (ex. lemongrass-ul oxidat pierde calitatea antibacteriană), poate duce la efecte adverse, provocând în general sensibilizări şi alergii [1], [3], [4], [6]. Cazurile de alergii la uleiul esenţial de lavandă se leagă de exemplu de linalolul oxidat din compoziţia sa.
Despre oxidare…
Oxidarea este un fenomen care nu apare imediat, ci în timp [4], la unele uleiuri mai repede, la altele mai târziu. Practic, o puteţi detecta dacă la deşurubarea capacului, gâtul sticluţei este lipicioasă sau uleiul esenţial nu mai are mirosul de data trecută, a devenit unul mai greu. Ştiinţific acesta se determină prin măsurarea valorii peroxidului din compoziţie.
Factorii care grăbesc apariţia acestui fenomen chimic este prezenţa oxigenului, a căldurii şi a luminii. [3], [4], [6]
Prin urmare, păstrarea uleiurilor esențiale în condiţii optime, este crucială pentru prelungirea vieţii acestora.
Despre păstrare…
Prin urmare, păstrarea uleiurilor esențiale în mod corect, este foarte importantă. Astfel, chiar dacă nu putem opri, măcar putem încetini procesul, pentru a beneficia cât mai mult timp de efetele lor curative. Pentru oxidare, ceasul ticăie din momentul deschiderii sticluţei.
Producătorii experimentaţi ştiu cum să păstreze uleiurile esenţiale înainte de livrare. La Lavandair, uleiurile esenţiale dar şi apa florală, până la livrare, sunt păstrate – la întuneric şi răcoare – în frigidere dedicate.
Aşadar, ce avem de făcut ca utilizatori, să păstrăm calităţile terapeutice ale uleiurilor esenţiale cât mai mult timp?
- Trebuie să păstrăm uleiurile esenţiale în sticluţe (de sticlă, nu plastic, uleiurile esenţiale dizolvă plasticul) de culoare brun închis, care filtrează lumina, în plus le ţinem în cutii sau la întuneric
- Nu lăsăm sticluţa fără dop, deschisă sau cu dopul nestrâns suficient, şi nicidecum la soare şi la lumină
- Dacă ne-am procurat ulei esenţial la ambalaj mai mare, pe măsură ce acesta se consumă, îl mutăm într-o sticluţă mai mică (ca să lăsăm loc cât mai puţin pentru aer şi implicit oxigen) [6]
- Păstrăm uleiurile esenţiale în loc cât mai răcoros, sub 15 ̊C, preferabil la 4-6 ̊C , la frigider [3](recomandăm să le introduceţi într-o pungă închisă etanş, altfel riscaţi să aveţi parte de alimente cu gust şi miros de uleiuri esenţiale. Aţi gustat deja şuncă cu gust de mentă? Noi da 🙂 ). Unele uleiuri esenţiale în urma păstrării la frigider devin vâscoase, greu de picurat, pănă nu se încălzesc din nou
- După deschidere, le transportăm în genţi frigorifice, alături de pachete de gheaţă
- În cazul în care dorim să realizăm amestecuri din mai multe uleiuri, chiar cu uleiuri vegetale şi dorim să le folosim pe un timp mai îndelungat (mai mult de o săptămână), este necesară adăugarea unui antioxidant
Dacă până acum nu aţi procedat conform cu cele de mai sus, nu este târziu să începeţi chiar acum
Care sunt uleiurile esenţiale la care trebuie să acordăm atenţie mai mare?
În primul rând trebuie să fim atenţi cu uleiurile esenţiale bogate în monoterpene cum sunt cele de citrice (lamâia, portocala, grapefruit, mandarina, dar şi melissa şi lemongrass).
Limonenul, citralul şi citronellalul din acestea oxidează cel mai repede. Aceasta este şi explicaţia pentru care termenul de valabilitate a acestora, în condiţii bune de păstrare, este de doar cca 1-2 ani.
Studiul Sawamura et al 2004, a arătat că, conţinutul de monoterpene din uleiul esenţial de lămâie a scăzut de la 97,1% la 30,7% în 12 luni atunci când pastrarea uleiul esential s-a făcut la 25 ̊C şi a fost ţinut fără capac 3 minute/zi. Dacă s-a păstrat la 5 ̊C, şi a fost ţinut fără capac doar 3 minute/lună, s-a înregistrat doar o degradare minimă[1], [5].
Termenul de valabilitate al uleiurilor esenţiale este deci determinat de oxidare.
Care sunt uleiurile esenţiale mai puţin sensibile?
Uleiurile esenţiale, în general cu volatilitate medie, cum este lavanda, eucalyptul, chiparosul, tămâia, palmarosa, geraniul, arborele de ceai, rozmarinul, bradul şi pinul respectiv ylang-ylang-ul au termen de valabilitate de 2-3 ani, iar menta, oregano, cimbrul, scorţişoara au termenul de valabilitate de 3-4 ani.
Uleiurile esenţiale cu volatilitate joasă, cum sunt paciuli, vetiver şi lemnul de santal, oxidează cel mai greu, termenul lor de valabilitate fiind de 5-8 ani.
Ce facem cu uleiurile esenţiale oxidate?
Uleiurile esenţiale oxidate nu trebuiesc neapărat aruncate, chiar dacă nu le mai aplicăm pe piele sau nu le mai inhalăm. Ele pot fi utilizate de exemplu, ca repelente de insecte la exterior sau pot fi folosite în maşina de spălat, la clătire, în locul balsamului de rufe.
Aşadar, uleiurile esenţiale fiind preţioase, aveţi grijă de ele, să vă poată ajuta la bine şi la nevoie.
Şi nu uitaţi, ele sunt arome pentru trup şi suflet!
Referinţe:
[1] R. Tisserand, R. Young – Essential Oil Safety, Ed. 2 – pg. 10-12
[2] https://www.newdirections.com.au/articles/article.php?aid=127
[3] https://tisserandinstitute.org/learn-more/oxidized/
[4] https://tisserandinstitute.org/learn-more/keep-essential-oils-cool/
[5] https://blog.planttherapy.com/blog/2014/05/28/do-essential-oils-expire/
